ţi-am spus?

ţi-am spus cât de mult îmi place pepenele roşu? sau cireşele? sau marea? ţi-am spus că ador la mine faptul că sunt egoistă? sau că te iubesc pentru că mă iubeşti? sau că în mintea mea există mii şi mii de pitici fericiţi şi beţi de soare şi câteva mojito? iar sufletul meu se scaldă într-o mare pufoasă, verde şi efervescentă, ţi-am zis?
hai să desenăm. aşa cum ştim. pot să te pictez pe faţă. ţi-ar arăta oribil faţa pictată de mine, dar ar fi o capodoperă. iar apoi, m-ai lua în braţe şi m-ai învăţa să zbor. mi-ai arăta cum să dau din urechi tare, tare şi până la urmă m-aş înălţa. ha! sigur aş reuşi!
dacă e vară, să fie vară, să fie soare, să fie mare, să fie vânt cu miros de tine, de mine… să te aud cântând, să zburd, să iau la pas câmpiile… să ne fie minţile însetate, să ne înălţam sufletele cum înălţam zmeii…
de fapt… eu trăiesc într-o vară nesfârşită. este bine, cald, comfortabil.