gămălie

dor!

gamalie — Wed, 09 Nov 2011 20:52:08 +0000

astăzi mi s-a făcut dor. mi s-a făcut un dor pe care îl simt cu toată ființa mea. și care mă face fericită. dacă mi-e dor înseamnă că am cunoscut oameni frumoși, care merită să-mi lipsească, mi-am plimbat sufletul prin locuri frumoase, mi-am bucurat ochii cu priveliști colorate, mi-am inundat urechile cu sunete calde. ciudat. mi-e dor de ceva fără să-mi doresc să retrăiesc acel ceva. sunt fericită azi. așa cum sunt. cu ale mele. și mi-e dor de voi, cei care ați fost, de voi, cei care urmați, de mine, cea care eram, dar mi-e bine cu mine, cea care sunt. îmi era dor să-mi fie dor.

mâine? nu. astăzi.

gamalie — Tue, 17 Aug 2010 09:21:42 +0000

astăzi sunt mai emotivă decât în alte zile. deja mi-a venit să plâng de câteva ori… de fericire, de supărare, de frustrare, de emoţie, de dorinţă, de libertate… m-a emoţionat până la lacrimi situaţia acelor părinţi ai căror copii au murit sau sunt în stare foarte gravă după incendiul de la maternitate, m-a emoţionat buchetul de flori cumpărat pemtru mama mea, m-a făcut să plâng piesa “zbor” a danei nalbaru şi privirea bărbatului care mă iubeşte. mă face să plâng de frustrare şi mă doare sufletul fiecare ştire sau reportaj cu încă ceva urât din ţara noastră şi mi-e frică pentru că simt că se apropie momentul în care îmi voi dori să plec cât mai departe şi să-mi trăiesc visul într-un loc cu adevărat frumos.
sunt lacrimi de fericire sau tristeţe… azi trăiesc mai intens decât ieri, iar partea bună este că sunt şi mai fericită. iar mâine… mâine poate să vină. tot ce îmi doresc este să ştiu să-mi trăiesc şi să-mi preţuiesc fericirea cea de toate zilele
acuuuum, hai să avem o zi frumoasă!:)

ceva mic, verde şi confortabil :)

gamalie — Sat, 17 Jul 2010 20:30:36 +0000

aş putea spune că zugrăveşte. dar el pictează. pictează pereţii exact cum mi-a pictat viaţa. mi-a umplut sufletul de culoare aşa cum doar un artist desăvârşit putea să o facă. este artistul meu, artistul din el.
23:03. în noaptea asta toţi pereţii din mine sunt viu coloraţi. simt că nu mai am mult până să explodez de fericire, iubire, lumină… el mi-a îndeplinit cel mai frumos vis, acela de a întâlni bărbatul visurilor mele, bărbatul perfect pentru mine, cel care mă completează, mă simte şi îmi cunoaşte toate privirile, cel care m-a făcut soţia lui. nu cred că există ceva mai frumos decât emoţia bărbatului care îşi găseşte femeia şi îi dă numele lui. ei bine, eu l-am primit. şi-am primit atât de multe odată cu acest nume… am primit dovada că sunt cea mai specială femeie din lume.
s-a colorat tot, în cele mai frumoase nuanţe, acum putem merge la somn liniştiţi.

“colors, like features, follow the changes of the emotions.”
pablo picasso

o minune

gamalie — Fri, 04 Jun 2010 11:40:09 +0000

“… şi crede-mă pe cuvânt că mai mare minune decât viaţa nu există, că mai mare virtute decât modestia nu există şi mai mare bucurie decât iubirea nu există. şi peste toate e dumnezeu. asta e credinţa mea. iar celor care se simt încă departe de el nu le pot dori decât să-l regăsească: pentru că l-au cunoscut. dar s-au rătăcit puţin. toţi ne rătăcim, zilnic. şi unii îl regăsesc zilnic, alţii se întâlnesc cu el pe neaşteptate, aşa cum spunea tata: la un colţ de viaţă…
totul este o experienţă personală. fiecare cu ce are, spune domnul shakespeare.”

oana pellea
jurnal 2003-2009
humanitas

:)

gamalie — Thu, 03 Jun 2010 21:34:48 +0000

“nu-mi vezi sufletul cum iese în haotice cuvinte, au înnebunit salcâmii şi tu vrei să fiu cuminte?”

ţi-am spus?

gamalie — Thu, 03 Jun 2010 10:32:54 +0000

ţi-am spus cât de mult îmi place pepenele roşu? sau cireşele? sau marea? ţi-am spus că ador la mine faptul că sunt egoistă? sau că te iubesc pentru că mă iubeşti? sau că în mintea mea există mii şi mii de pitici fericiţi şi beţi de soare şi câteva mojito? iar sufletul meu se scaldă într-o mare pufoasă, verde şi efervescentă, ţi-am zis?
hai să desenăm. aşa cum ştim. pot să te pictez pe faţă. ţi-ar arăta oribil faţa pictată de mine, dar ar fi o capodoperă. iar apoi, m-ai lua în braţe şi m-ai învăţa să zbor. mi-ai arăta cum să dau din urechi tare, tare şi până la urmă m-aş înălţa. ha! sigur aş reuşi!
dacă e vară, să fie vară, să fie soare, să fie mare, să fie vânt cu miros de tine, de mine… să te aud cântând, să zburd, să iau la pas câmpiile… să ne fie minţile însetate, să ne înălţam sufletele cum înălţam zmeii…
de fapt… eu trăiesc într-o vară nesfârşită. este bine, cald, comfortabil.

un părinte este pentru toată viaţa.

gamalie — Mon, 19 Apr 2010 21:15:40 +0000

nu cred că există o misiune mai grea decât aceea de a fi părinte. nu se va mai rezuma totul la tine. tu nu vei mai fi niciodată personajul principal pe scena vieţii tale. vei înceta să trăieşti doar pentru tine. partea cea mai grea este responsabilitatea. începi să ai o misiune. începi să hrăneşti un suflet. trebuie să îi vitaminizezi sufletul exact ca şi trupul. trebuie să înveţi să îl tratezi cu respect, atunci când greşeşte să îi dai mult mai multă iubire decât merită. aş putea enumera aici un milion de “trebuie”. si nici macar nu stiu daca este corect. întrebarea este când suntem pregătiţi să facem toate aceste lucruri? să fie adevărată teoria conform căreia copiii vin când vrea dumnezeu? înclin să cred că în primul rând trebuie să creştem noi. nu să încetăm să mai fim copii, ci să evoluăm spiritual. ce poate oferi unui copil un om care a crescut, dar nu s-a înălţat? dar cum vom ştii care este momentul?
mă consider o norocoasă. eu sunt rezultatul mamei mele. de fiecare dată când o văd mă înseninează, îmi umple sufletul numai cu bune, frumoase, colorate. cu iubire. a fost prezentă şi a avut cel mai important rol la fiecare pas decisiv din viaţa mea. a ştiut cum să mă ghideze fără să-mi dau seama. era necesar să nu îmi dau seama. ea îmi vrea mereu binele şi are dreptate în orice. de-asta nici nu mă mai străduiesc să o contrazic. de prea multe ori m-am înşelat. când era să mă piardă, a luptat cu mine. a acţionat cu atâta inteligenţă încât nici măcar nu mi-am dat seama care a fost momentul când m-a readus lângă ea. m-a iubit cel mai mult atunci când am meritat cel mai puţin. în momentul cel mai greu din viaţa mea mi-a redat echilibrul. îmi cunoaşte cele mai profunde trăiri şi îmi înţelege cele mai jucăuşe priviri. este cel mai mare om din viaţa mea. cel mai mare om.
ea, mama mea, şi-a îndeplinit misiunea. mi-a spus că cel mai frumos cadou pe care îl poate primi o mamă este să îşi vadă copilul mare şi mândru de el. şi cel mai frumos lucru pe care l-a auzit a fost vocea mea care îi mulţumea. mama mea a ştiut cum să fie mamă.
eu ştiu doar că mai am multe de învăţat, pentru că atunci când voi deveni mamă, copilul meu să fie mândru de mine.

“dragul meu copil,
voi avea grijă de tine, te voi apăra până vei fi pe picioarele tale, apoi te voi lasă să pleci. dar de iubit, te voi iubi mereu!”
charlotte gray

“iarnă dus. vând ghiocei.”

gamalie — Mon, 01 Mar 2010 07:25:16 +0000

merge iţic la ziar să anunţe moartea lui ştrul.

“textul, vă rog!”

“ştrul mort.”

“domnule, nu se poate. compuneţi ceva din minim 4-5 cuvinte.”

“ştrul mort. vând parchet.”

tocmai mi-a trimis mama un mesaj: “iarnă dus. vând ghiocei.” genială mama mea.

soarele meu, bine ai venit!

gamalie — Mon, 01 Mar 2010 07:21:43 +0000

uuuite cât soooaaare!!! câtă fericire, câtă împlinire, ce suflet cald… să ne fie ziua, săptămâna, luna, viaţa minunate! să ne descreţim frunţile, să ne afişăm dinţii prin zâmbete largi, să ne deschidem sufletele, minţile, simţurile… să ne inunde căldura şi fericirea, să hrănim ghioceii din noi!
nimic nu e ca tine. nimic nu e ca mine.

cu tine de mână, prin mine :)

gamalie — Sun, 28 Feb 2010 21:15:10 +0000

oare cine eşti? eu te văd prin ochii sufletului meu. dacă sufletul mi-a fost negru, tu ai fost gri. dacă sufletul meu a înflorit, tu ai fost cea mai iubită floare. nu pot fi raţională şi obiectivă pentru că te iubesc. şi pentru că ştiu că şi tu mă iubeşti. dar la baza mea şi a ta stă un egoism extraordinar. te iubesc pentru că îmi face mie bine să te iubesc. iar tu, dacă te gândeşti bine îţi vei da seama că simţi la fel. nu aştept recunoştinţă pentru iubirea pe care o ofer. îmi hrăneşte sufletul. şi îmi ajunge. sunt o mare iubitoare de oameni pentru că asta mă face pe mine să fiu persoana de care sunt mândră. am curajul să recunosc. nu mă poţi condamna pentru asta.

îmi place să petrec timp cu tine, să mă gândesc la tine, chiar să mă implic în problemele şi viaţa ta, atât cât îmi permiţi. îmi place să te ajut, să-ţi fiu alături, să fiu utilă, să pun suflet în tine, să construim. şi de fiecare dată când dispari sau dispar… este exact ca şi când am apăsa, de comun acord, pe butonul “pause”. genial. mă faci să zâmbesc.

vorbeam despre oameni între care se creionează legături… nişte legături spectaculos de speciale. pentru asta mulţumesc. am întâlnit oameni care mi-au înţeles limba dincolo de cuvinte. oameni la fel de egoişti ca mine care iubesc din tot sufletul lor. doamne… ce oameni!

şi totuşi… ştiu cine eşti! altfel nu te-aş iubi.